De ce alaptatul e eco?

Am "aflat" zilele trecute ca e trendy sa fii eco. Nu tin sa fiu trendy, dar urcandu-ma ieri in pod, si dand peste mai multe accesorii de alimentare artificiala a bebelusului, mi-am dat seama ca e practic, simplu si "eco" sa alaptezi.

In cazul meu stie toata tara ca alaptez la cerere (toata tara insemnand toata lumea care interactioneaza cu mine - parinti, frati, surori si alte rude, colegii de serviciu, d-na notar, tipa de la banca, cred ca si cateva casiere de la magazinul unde ne facem cumparaturile etc - si se intreaba mereu de ce nu las copilul cu cineva acasa, de parca as fi crescut pe drumuri si as fi singura-singura pe lumea asta si nimeni n-ar vrea sa-si piarda timpul ingrijindu-mi bebe-ul, de altfel adorabil). Ce lunga paranteza. Nu alaptez ca  sa fiu eco si prin urmare trendy, dar daca asa s-a nimerit, ii bun si trendy. :))

Revenind, de ce e eco sa alaptezi? Pentru ca eviti o intreaga linie de "industrializare" a hranei pentru nou nascuti.  Sa ne gandim cat plastic se fabrica pentru biberoane, cat "polueaza" tetinele, recipientele si gentile pentru pastrare la cald, sterilizatoarele, cuptoarele cu microunde pentru sterilizatoare, cutiile de carton pentru lapte praf (copaciiiiiiiii), ambalajele argintii pentru laptele praf (cele de dinauntru, sper ca nu-s de aluminiu), cutiile metalice de lapte praf etc, intreaga distributie a laptelui praf (luand in calcul doar transportul si "creste" poluarea).

Toata teoria laptelui praf pare a se regasi in problema societatii consumptioniste. Cum sa nu iau biberonul X, poate imi trebuie, e cool, e fara bisfenol, uite ce dragut e, sigur imi va trebui...si clar imi trebuie si geanta pentru biberoane, trebuie sa stea calde...si evident, sterilizator, si perie de curatare si incalzitor si mufa la masina pentru el. Si cu biberonul pot sa-i dau si ceai si apa. Apa plata, fiarta in prealabil (alt consum de energie) si ceai, ceai pregatit cu zahar (teribil de mult zahar pentru un copil mic). Ceaiul ii mai tine si de foame (ultima ineptie pe care am auzit-o, evident ca-i tine de foame, dar nu il si hraneste), mai facem economie la lapte praf :(((, ca sa putem cheltui pe altceva, pe alt biberon, poate ne trebuie...cine stie.

Concluzia evidenta: alaptati doamnelor, pentru sanatatea copilului, pentru economie de timp, pentru silueta, pentru natura si mai ales pentru ca aceste timpuri, de intimitate absoluta cu puiul vostru, nu se vor mai intoarce si veti dori sa alaptati, va va fi dor, dar nu veti mai putea, alaptati pentru voi si pentru copil, pentru a nu se simti nici unul din voi parasiti. ALAPTATI, va rog!

Zumzi - zambarica

Pe 19 martie bebe a inceput sa rada, iar ieri a inceput sa stropeasca. Vroiam sa tin jurnalul, sa nu pierd notarea, de aceea am scris. Suntem inacriti de birocratie, asteptam sa se termine cu bine treaba. Nu va spunem care, pana nu se termina. Bebe ne face sa zambim, zambim pentru si cu tine Zumzi, tu esti panaceu' nostru.

E prima postare...

Am tot cochetat cu ideea de a scrie despre noi, despre viata noastra inca de cand bebe Iulia era in burtica...si n-am reusit cine stie ce, iar cat am reusit a fost ros de Toia intr-un moment de singuratate, deci a fost degeaba. 
Ma gandesc ca atunci cand va avea acele momente :"Mami, eu cum am fost cand eram mica?", va putea sa se delecteze si sa se recunoasca in ce e scris aici. Nu am mari pretentii si nici nu vreau sa scriu romane. Prin urmare....


Azi, Iulia a trebuit musai sa se uite la masina de spalat, cum invarte rufele si la cuptor cum creste painea. Pret de 20 de minute, mami (care s-a prins mai greu ca e musai), stand pe scaun, a tinut copilul pe burta ca sa vorbeasca bebe cu painea si cu hainele murdare. Halal indeletnicire. De abia apoi bebe a putut sa manance si sa se culce linistit, pana atunci n-a vrut defel, desi era timpul, timpul declarat de obisnuinta ei, de nenumaratele cascari, de frecatul la ochi si ros degetele, nu vreun timp declarat de mami. 


Si apropos de asta, bebe nu respecta, nu plange si nu doarme la vreun timp declarat de mami sau tati, el doarme, mananca, plange in functie de nevoile ei si nu e mami de vina ca puiu' nu e atent, jovial si prietenos in anumite momente. Nu e si gata! Si mami va incerca in acele momente sa-i suplineasca nevoile, chiar daca asta este spre dzamagirea adultilor din jur care abia asteapta sa interactioneze cu el  (bunici, unchi si matusi de tot felul, prieteni etc). (Si tati face la fel, dar nu poate declara mami in numele lui.) Am zis-o si asa ramane!


Aseara s-a intamplat un lucru destul de neobisnuit. Am fost toti trei la dentist, doi au fost doar spectatori. Prin urmare Iulia s-a culcat la ora obisnuita (7 si ceva) la mami in brate in masina, evident dupa o masa copioasa. Si a dormit bine merci pana la reintoarcerea acasa cu diferite ocoluri, tati a facut cumparaturi, bunicile (dragele de ele) au coborit in fata blocului cu treaba pentru parinti si ca s-o vada numai un pic pe Zumzi, care dormea de numa'. Ajunsi acasa bebe devenise fresh, dupa somn si mancare, cred si eu. A facut baie si mama a incercat sa-l culce, fara izbanda insa. Am coborit la tati si intr-un final ne-am dus la culcare la semnalul lui: "Eu am plecat in pat!". Auzi, tati in pat inaintea noastra...deci am plecat si noi. Bebe era tare fericit. L-am pus la mijloc si l-am luat fiecare de-o manuta (fina si catifelata, calda si jucausa) si atunci, spre deliciul nostru ne-a spus o poveste pe intuneric, ne-a atins mainele prin gimnastica ei si intr-un final s-a apucat de ros degetul lui tati. Am profitat de moment si i-am dat de mancare si astfel a venit si somnul. Si uite asa ne-am culcat deodata toti trei intr-o mare armonie.