joi, 10 noiembrie 2011

A Manduca story


Am testat, parca demult si am ramas cu amintirea ei. Inca ma gandesc la ea cand plec prin curte cu ceva treaba si tot trag de copilul asezat in fata, ca sa pot planta floarea din ghiveci sau sa strang frunzele, inca ma gandesc la ea cand pun vasele in masina de spalat si copilul imi scoate toate tacamurile rand pe rand pe gresie (cand fac asta ma gandesc cel mai mult la Manduca, pentru ca nici wrapul, nici wrap-taiul, nici Marsupi n-a reusit sa tina copilul asa bine in spate ca eu sa ma pot apleca intre cele doua rafturi ale masinii de spalat si Zuzulina sa nu comenteze). Si desi am plecat binisor pe picioarele noastre si nu vrem in brate, la oboseala, doar pieptul mamei e bun si acolo am vrea sa ramanem pana la tura urmatoare de joaca. 




Am ramas placut impresionata de Manduca, a fost cel mai tare sistem de purtare pentru spate si aproape as fi zis ca nimic nu-i perfect pe lumea asta si uite ca in fata parca am gasit si altele mai comode, pana cand Cristina si Adriana m-au vazut purtand ineficient Manduca la Saptamana Internationala a Bebelusilor Purtati. Cea din urma mi-a ajustat atat de bine gadgetul incat am plecat fluierand si cu mainile in buzunar. Mi se paruse complicat sa pun in X bretele (pentru ca la celalalte purtatoare bretelele se rasuceau mereu pe spatele meu pana reuseam sa le aduc spre fata, la Manduca NU SE INTAMPLA ASTA) si mereu la taram pe jos (Manduca, datorita sistemului de prindere nu are surplus de bretea si nu ajunge sa fie tarata, deci se spala mai rar si te stresezi mai putin). Si in plus nu vazusem reglarea din partea superioara a bretelei, care permitea ajustarea ei pana la nivelul copilului. Manduca e teribil de ajustabila, n-am mai vazut asa ceva. Spun “teribil” pentru ca daca nu o ai reglata si esti nervos, iti vine s-o arunci, DAR daca ai putina rabdare la inceput si o “mulezi” pe tine, spui ca producatorii ti-au facut-o special. Pentru mine purtatoarele ideale sunt cele ajustabile, fiindca nu ma incadrez in norma. Asa mi s-au recomandat mei-tai-uri mai mici, asa am scurtat simtitor wrapul si coada slingului e mereu prea lunga.


Inainte de toate, Manduca gasiti cu siguranta aici, si pun pariu ca atat cat va trai magazinul veti gasi Manduca pe stoc. 


In dulcele meu stil classic, review-ul contine comparatii. Eu mi-as fi dorit aceste comparatii cand am vrut sa aleg si cu greu le-am adunat. Dupa ce am testat parca ma mananca mana sa le scriu. Succint, promit, doar cu ce am purtat eu.


Port bebe vs Manduca
Avantaje Manduca: pozitie fiziologica pentru picioruse, contact fizic strans copil-parinte, deci sustinerea coloanei si optimizarea reglajului termic, greutatea distribuita bine si variat pe corpul parintelui, bretele captusite si comode, material natural si respirabil, reglaje gandite si sisteme de siguranta adevarate, deosebita usurinta in montare. Negarea in detaliu a acestei insiruiri de caracteristici reprezinta ansamblul dezavantajelor port-bebe-urilor in comparatie cu Manduca.


Sling cu inele vs Manduca
Slingul si Manduca au fost oarecum asemanatoare prin prisma faptului ca se montau cam la fel de usor si erau ambele reglabile.
Avantaj sling – permite pozitia semiinclinat pentru alaptare (la mine acest stil de alaptat functioneaza in 70% din cazuri); pozitia pe sold e mai usor de realizat in sling; dezavantaj – coada lunga a slingului.
Avantaj Manduca – distribuirea optima a greutatii pe spate si umeri, indifferent de modul de purtare.


Pouch vs Manduca
Indubitabil pouch-ul ocupa mai putin loc decat Manduca, nu necesita reglaje si e perfect la fataiala de copil sus-jos, dar…nici Manduca nu e departe si e rezistenta la tratamentul acesta: ramane cuplata pe talie, iar bretele folosite neincrucisat stau prinse in catarame. Cand se cere iar in brate (si sta doar 5 minute acolo), pur si simplu tragi bretele pe umar si prinzi siguranta la spate.


Marele avantaj Manduca fata de slinguri este faptul ca nu trebuie sa urci copilul pe umar ca sa-l inserezi in purtator, daca ai un copil saltaret, care se impinge in picioare cand vrei sa-l asezi, risti de multe ori sa-l arunci de-a dreptul peste. Niciodata n-am scapat-o pe Zuzulina, dar in 90%din cazuri, ea se impinge cu avant, iar eu trebuie s-o tin tare bine ca sa nu coboare pe spatele meu avand capul in jos. :(


Wrap-tai vs Manduca
Desi ai zice ca acestea seamana la caracteristici, nu e chiar asa. Greutatea e perfect distribuita si la Manduca si la wrap-tai, doar ca bretele wrap-taiului sunt si late si lungi, ceea ce il face inconfortabil si la impachetat si la asezat pentru purtare. In plus, e o “placere” vara sa te infofolesti cu niste bretele care ti-au acoperit chiar tot spatele. Manduca e mai racoroasa (era inca caldut cand am testat-o), bretele nu se taraie pe jos, nu se rasucesc pe spate, doar ca trebuie reglata din toate partile ca sa stea bine. Wrap-taiul pare mai simplu din punctul asta de vedere, tragi de bretele si innozi dupa cum te taie capul.


Wrap vs Manduca
Ei, aici parca senzatia e similara. Desi mult mai greu de montat, wrapul mi s-a parut oarecum la fel de sigur si la fel de comod. Mai greu cu infasuratul in jurul tau si cu cele cateva straturi de material peste copil si parinte (vara se simte).


Marsupi Plus vs Manduca
Ei, aici e aici. Amandoua sunt SSC-uri teribil de utile. Ce mi-a placut la Marsupi si n-am gasit la Manduca este sistemul de depozitare deosebit de discret si faptul ca impaturat ocupa putin loc. Manduca am tot tarat-o prin casa, negasindu-i un loc in care sa nu o traga Zuzulina, sau sa se aseze tati pe ea si totusi sa fie mereu la indemana. Deci, daca as avea o Manduca musai i-as face un sac, ca sa poata circula linistita si pe bancheta din spate a masinii. In perioada de testare, marturisesc ca ma plimbam cu amandoua dupa mine cand plecam motorizati. Si inca un lucru la care Marsupi a intimidat Manduca a fost sistemul velcro, prea rapid de utilizat si reglat.
In schimb, Manduca e mai comoda, bretelele groase nu ajung sa te taie oricat ai purta-o sau oricat ar dura somnul. Centura din talie e groasa si se sprijina pe solduri, sistemul de prindere din talie are siguranta, iar cataramele de la bretele se prind foarte bine indiferent cat le-ai lungi. Acum, cu haine mai groase pe mine si copil, am avut surpriza ca in momentul alaptarii, sa nu mai fie suficient sistemul Velcro de la Marsupi, bretele se suprapun prea putin peste corpul marsupiului si acesta devine nesigur. Asta in conditiile in care in talie ramane o bucata destul de mare “nelipita” (si nu cred ca am ales marimea prost). La Manduca, problema nu exista. Aceeasi Manduca poate fi ajustata pentru cele 40 si de kg ale mele, dar si peste 100 ale bunicului. Deci pot lungi suficient bretelele cat sa alaptez in siguranta oricat de gros am fi imbracate.




In rest, ceea ce a detronat aproape iremediabil Marsupi a fost metoda de montare tip rucsac, fara incrucisarea bretelelor peste sani. Pe tati nu l-a impresionat asta, el n-are sani. Si nici nu se omoara cu purtatul in spate. Dar purtatul in spate este diferit la Manduca. Nici una dintre sistemele de purtare pe care le-am probat in spate (si am tot probat in speranta ca ma voi descurca prin curte mai usor) nu se compara cu Manduca. In Manduca montata in spate nu trebuie sa tot sari pe calcaie ca sa ajunga copilul suficient de sus in timp ce tragi de bretele, sau sa-l sustii cu o mana stand aplecata incercand sa-l impingi cat sa ajunga mai bine pozitionat. Copilul sta la inaltimea care trebuie fara efort sustinut din partea ta, se pune usor si parca nu sta inghesuit. Mereu, incercand sa pozitionez sufficient de sus copilul in wrap sau wrap-tai, trageam tare de margini sau bretele si parca copilul era prea strans, iar Zuzulinei nu poti sa-I infasori nici o paturica in jurul ei fiindca simte ca se sufoca. In Manduca n-a avut deloc problema asta. Si Marsupi o incomodeaza fiind purtata in spate. Am fost de-a dreptul incantata de acest aspect. Drept urmare am purtat in fiecare zi de testare copilul in spate (port pe sold cel mai des).


Fumbee, protectii pentru bretele


Ar fi multe de zis despre Manduca, dar ma lungesc prea mult si n-o sa ma mai cititi. Asa ca trecem la urmatorul produs testat: protectiile pentru bretele. Despre acestea un singur lucru, mi-au fost utile doar pentru corpul Manducii lungit din fermoar. Atunci bretele erau pozitionate la nivelul fetei copilului si pareau foarte apetisante, le-a rontait chiar, deci protectia de bretele este foarte faina si utila. Cand am scurtat corpul Manducii, bretele veneau prin spatele omoplatilor si nu mai prezentau interes. Oricum, te scutesc de spalat suplimentar sistemul de purtare, ceea ce este cu adevarat util.


Coverul


Si la final, coverul. Era cald cand le-am primit, prea cald chiar, dar, dimineata incepuse sa se raceasca. Coverul mi s-a parut genial, mai ales daca stai la curte si o data pe ora ai treaba 5-10 minute pe afara (sa dai mancare cainelui, sa verifici casuta postala, sa bagi tomberonul in curte, sa iei un colet de la curier, sa deschizi poarta pentru un musafir etc). Copilul nu-l poti lasa in casa nesupravegheat (ca sa nu zic ca incepe cu un concert) si nici nu poti sa-l scoti afara dezbracat. Iar ca sa imbraci un copil o data pe ora pentru iesit la frig, mai bine te lasi pagubas. Asa ca, puneam copilul burtica pe burtica in sistemul purtator, trageam coverul peste, iar apoi plecam pe usa. Foarte usor, comod si fara galagie. 




Ce nu mi-a placut la cover erau bretelele foarte lungi, eu as fi facut doua randuri de bretele. Iar faptul ca trebuia iar sa le incrucisez pe spate nu prea mi-a placut (erau bretele subtiri si se rasuceau, teoretic nu era bai, practic ma zgaria pe creieri sa le stiu rasucite). Alta treaba care incomoda la un moment dat este faptul ca Zuzulina scotea mainile pe la gat. Ea nu suporta sa stea cu mainile blocate, mai ales cand e purtata, deci tot incerca sa si le elibereze... si reusea. 
Caciulita era draguta, dar nu pentru noi. Era prea mare si-i venea pe ochi daca se misca, drept urmare n-am folosit-o.


In concluzie: 
Manduca a fost super, absolut geniala la purtatul in spate, ne-a placut foarte mult.
Protectiile pentru bretele au fost foarte utile la rontait, dar nu indispensabile (Manduca pare a fi indispensabila :)) ).
Cover-ul e o mare inventie. Daca nu-l castigam, mami se va stradui sa coasa unul, pentru ca e un MUST pe timp mai rece.

marți, 1 noiembrie 2011

Purtat si alaptat

Si uite asa, scriu iar, la indemnul blogului, despre drumul nostru, lin sau mai putin, despre alaptare. Prima data am scris "din cauza" provocarii, apoi de dragul continuitatii, acum parca scriu de drag si poate o sa tot scriu cate ceva despre asta, tot de drag. Ca mi-e drag sa alaptez e clar, ca mi-e la fel de drag sa o tin in brate si fara sa-i dau san e tot asa de clar. Mi-e drag tare de ea, de noi si de starea in sine.



Ca alaptat fara purtat parca nu se poate, ca-i musai sa-l tii in brate cand ii dai piept...si cu toate astea, stai si te intrebi ce-i mai bubuie mintea cand sta in picioare, aplecat la sanul tau si zgaltaie fundul, ca n-are stare si ar pleca cu san cu tot, acolo unde are treaba, si atunci iti aduci aminte de cand alta treaba pe lumea asta n-avea, decat sa stea nemiscata in bratele tale, sugand cu orele si cum se linistea si mai tare cand o infasurai intr-un sling si ii acopereai tot corpul, de ramanea doar varf de picioruse si cap la vedere, si cum nu era nicaieri ca la pieptul mamei sale.


Ca nu scrie in carti si totusi se intampla, ca puiul, mereu la pieptul mamei sale, sa o imbie sa-i dea de mancare cat vrea, cand vrea, sa nu uite de el, lasandu-l in seama unor jucarii, iar el mic si naiv sa se prinda in jocul lor si sa uite mamei sa-i ceara insistent. Ca lipit acolo, isi aduce aminte mereu si ii invata mirosul, ii simte locul, si asta ii da siguranta si creste puiul mic si se face mare.

Si iar nu-ti spune nimeni ca zambetul unui copil aproape de tine, si ghidusia sau gingasia lui sub ochii tai, face laptele sa curga, la propriu, ca sa nu-ti vina vreo idee ca licoarea nu ajunge, ca-i greu de supt din sani, ca nu e suficienta.

Si la intrebarea mamei mele, mereu uimita si indragostita de nepot: "Din ce creste un pui mic, de se face mare?", raspunsul e: "Din laptele mamei lui". Fiindca fiecare mama, parca poarta in bratele ei, curbele de crestere ale copilului sau, si stie cand acestuia ii e bine sau parca-i prea usor, asa cum aceleasi brate stiu ca-i "moale" copilul cand are febra si ca sanul o sa-l aline.